Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génotype)
1. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determină caracterele unui organism.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU genotípus; egy szervezet génjeinek összessége a kromoszómákban; egy szervezet genetikai faktorainak összessége
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigénotype)
1. (biol.) organism expresie a genotipului şi a mediului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. génotypique)
1. referitor la genotip, totalitatea calităților ereditare ale unui individ.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT hologenotypus
2. FR hologénotype
3. EN hologenotypus
4. DE Hologenotypus
5. RU rолоrенотип
6. HU hologenotípus
Parte de vorbire: s.
Origine: (alo1- + -geneză2)
1. modificare genotipică datorată influenţei mediului înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. allogenic)
1. care aparţine aceleiaşi specii, dar cu genotipuri diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisogènie)
1. stare a gameţilor cu genotip diferit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autogénotypique)
1. care provine din acelaşi genotip; izogenetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. clina, lat. clino)
1. suprafaţă de teren cu înclinaţie domoală.
2. (biol.) modificare gradată şi continuă a frecvenţei genotipurilor ori fenotipurilor într-o populaţie în funcţie de schimbarea condiţiilor de mediu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échostabilité)
1. stabilitate a genotipului, specifică soiurilor sau hibrizilor amelioraţi.