Dictionar

Rezultate principale (Genă.):

Genă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gène)

1. unitate funcţională individuală a unui cromozom, care poartă caracterele eredităţii.


Genă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT genea

2. FR gène

3. EN gene

4. DE Gen; Erbeinheit; Erbfaktor

5. RU rен

6. HU gén, öröklődési tényező, öröklékenység-hordozó egybe


Rezultate secundare (Genă.):

Dehidrogena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déshydrogéner)

1. a elimina, termic sau catalitic, hidrogenul din molecula compuşilor organici.


Deshidrogena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déshydrogener)

1. a elimina hidrogenul dintr-o substanţă.


Dezoxigena

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désoxygener)

1. a elimina dintr-o substanță, în totalitate sau în parte, oxigenul pe care îl conține; a lipsi de oxigen; a dezoxida.


Halogena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. halogéner)

1. a supune o substanţă reacţiei de halogenare.


Hidrogena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hydrogéner)

1. a introduce hidrogen în molecula unei combinaţii chimice.


Lagenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lagena, fr. lagène)

1. vas antic cu gâtul strâmt, semănând a butelie, în care se păstra vinul.

2. mică prelungire a saculei la peşti, care constituie, în scara evolutivă, începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare.


Acetobacter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acetobacter)

1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.


Alelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allèle)

1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă acelaşi locus în cromozomii omologi.


Amilosferă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylosphère)

1. plastidă globulară amilogenă cu rol nutritiv, din vegetale.


Anoxemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anoxémie)

1. oxigenare insuficientă a organismului.


Anticolagenază

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anticollagenase)

1. enzimă care neutralizează colagenaza.


Autofen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (auto1- + -fen1)

1. (despre un caracter genetic) controlat de o singură genă, care se manifestă autonom în cursul transplantelor.