Dictionar

arheofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arheo- + /geo/fizică)

1. știință care preconizează pentru cercetările arheologice folosirea metodelor și aparatelor de care face uz geofizica.
 

cosmofizică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmophysique)

1. știință de graniță cu elemente din cosmologie și geofizică.
 

geofizic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. géophysique)

1. adj. referitor la geofizică.
2. s. f. știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru.
 

geofizician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. géophysicien)

1. specialist în geofizică, știință care studiază fizica globului terestru.
 

geotermometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géothermométrie)

1. metodă geofizică de prospecțiune bazată pe determinarea variației temperaturii solului.
 

magnetometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnétométrie)

1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice.
2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru.
3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice.