Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU ökogeográfia, környezetföldrajz
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. géographique)
1. care aparține geografiei, privitor la geografie.
2. (în special) în legătură cu distribuția spațială.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (geografic + -ește)
1. din punct de vedere geografic, conform principiilor geografiei.
2. (var.) (înv.) gheograficește.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochtone)
1. (despre roci) care a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare.
2. (despre specii, populaţii) originar din alte regiuni geografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisostasie)
1. absenţa izostaziei într-o anumită regiune geografică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogéographie)
1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale aşezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizaţiei etc.; geografie umană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométrie)
1. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziţiei aştrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Balkanologe. fr. balkanologue)
1. specialist în balcanistică, studiul Balcanilor din punct de vedere istoric, geografic și politic; balcanist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Balkanologie, fr. balkanologie)
1. studiul Balcanilor din punct de vedere istoric, geografic și politic; balcanistică.