Dictionar

ecogeografic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oecogeographicus
2. FR écogéographique
3. EN ecogeographical
4. DE ökogeographisch
5. RU экоrеоrрaфический
6. HU ökogeográfia, környezetföldrajz
 

geografic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. géographique)

1. care aparține geografiei, privitor la geografie.
2. (în special) în legătură cu distribuția spațială.
 

geograficește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (geografic + -ește)

1. din punct de vedere geografic, conform principiilor geografiei.
2. (var.) (înv.) gheograficește.
 

alohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allochtone)

1. (despre roci) care a suferit deplasări față de locul inițial de formare.
2. (despre specii, populații) originar din alte regiuni geografice.
 

anizostazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisostasie)

1. absența izostaziei într-o anumită regiune geografică.
 

antropogeografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropogéographie)

1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; geografie umană.
 

astrometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrométrie)

1. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziției aștrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc.
 

balcanolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Balkanologe. fr. balkanologue)

1. specialist în balcanistică, studiul Balcanilor din punct de vedere istoric, geografic și politic; balcanist.
 

balcanologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Balkanologie, fr. balkanologie)

1. studiul Balcanilor din punct de vedere istoric, geografic și politic; balcanistică.