Dictionar

geografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géographie, lat. geographia)

1. știință care studiază și descrie scoarța terestră cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc. și fenomenele care se produc la suprafața ei.
2. ~ umană = antropogeografie; ~ lingvistică = metodă de cercetare a fenomenelor de limbă prin stabilirea ariilor lor de răspândire pe bază de anchete pe teren; geolingvistică.
 

antropogeografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropogéographie)

1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; geografie umană.
 

biogeografie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biogeographia
2. FR biogeographie
3. EN biogeography
4. DE Biogeographie
5. RU биоrеоrрaфия
6. HU biogeográfia, életföldrajz
 

biogeografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogéographie)

1. știință care studiază răspândirea plantelor și animalelor pe glob.
 

etnogeografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (etno- + geografie)

1. disciplină care studiază influența reciprocă dintre mediul geografic și comunitatea etnică; geografie etnografică.
 

fitocorologie; fitogeografie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT phytochorologia; phytogeographia
2. FR phytochorologie; phytogéographie; géographie botanique
3. EN phytoochorology; phytogeography; plant geography
4. DE Phytochorologie; Phytogeographie; Pflanzengeographie
5. RU фитохоролоrия; фитоrеоrрaфия; rеоrрaфия рaстений
6. HU fitokorológia, növényelterjedéstan
 

fitogeografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phytogéographie)

1. studiul distribuției plantelor pe suprafața pământului și cauzele acestei distribuții; geobotanică.
2. ~ floristică = întocmirea catalogului de forme vegetale ale unei regiuni.
 

antropogeografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropogéographie)

1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; geografie umană.
 

biogeograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. biogéographe)

1. specialist în biogeografie, studiul distribuției geografice a speciilor vii.
 

etnogeografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (etno- + geografie)

1. disciplină care studiază influența reciprocă dintre mediul geografic și comunitatea etnică; geografie etnografică.
 

fitocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phytocénose)

1. (biogeografie) mulțimea speciilor de plante găsite într-un anumit biotop; biocenoză vegetală.
 

fitogeograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phytogéographe)

1. specialist în fitogeografie, studiul răspândirii plantelor pe suprafața terestră; geobotanist.
 

floristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. floristique, /II/ germ. Floristik)

1. adj. referitor la flori, la floristică.
2. s. f. știință a cultivării florilor.
3. ramură a fitogeografiei care studiază răspândirea florei pe glob.