Dictionar

Geomagnetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. géomagnétique)

1. referitor la geomagnetism.


Busolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boussole)

1. instrument dintr-un ac magnetic şi un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.

2. a-şi pierde ~a = a se zăpăci.

3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.


Magnetosferă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnétosphère)

1. parte exterioară a atmosferei terestre în care acţionează câmpul geomagnetic.