Parte de vorbire: adv.
Origine: (geometric + -ește)
1. într-un mod geometric; ca în geometrie.
2. (înv.) într-un mod care prezintă acuratețea și rigoarea geometriei; inginerește.
3. (var.) (înv.) gheometricește.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcul, lat. calculus)
1. s. n. ansamblu de operaţii (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al ştiinţelor matematice în care se foloseşte un anumit tip de operaţii.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice; ~ logic = operaţie analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinaţii, socoteli.
5. s. m. formaţie calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)
1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. certosina)
1. procedeu de incrustaţie cu elemente de os sau fildeş pe fond de lemn negru în motive geometrice mici.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. cloisonné)
1. I. (despre emailuri) lucrat potrivit unei tehnici care permite încastrarea emailului în metal.
2. II. tehnică de lucrare a emailului sau a pietrelor semipreţioase constând în încastrarea acestora într-o împletitură de metal, separând motive florale sau geometrice, policrome; obiect realizat după o astfel de tehnică.
3. (var.) cloazonat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coaxial)
1. (despre figuri sau corpuri geometrice) care are o axă comună cu altul.