Dictionar

Rezultate principale (Geometrie):

Geometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géométrie)

1. ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile figurilor spațiale.

2. ~ descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spațiu prin figuri plane.

3. structură geometrică a unui sistem tehnic.

4. (arte) aranjament, compoziție.


Rezultate secundare (Geometrie):

Analitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.

3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.

4. geometrie = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.


Apsidal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apsidal)

1. referitor la apsidă.

2. (mat.; despre suprafeţe) care derivă dintr-o altă suprafaţă, după o lege a geometriei particulare.


Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Axialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Axialität)

1. însușirea de a fi axial.

2. (geometrie euclidiană) măsură a cât de multă simetrie axială are o formă.

3. (arhitectură) utilizarea axei arhitecturale în procesul de organizare a spațiului.


Bidimensional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bi- + dimensional)

1. (geometrie) referitor la cele două dimensiuni ale planului geometric.

2. care are două dimensiuni.


Computaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. computational)

1. referitor la computaţie, care procedează prin computaţie.

2. geometrie = domeniu interdisciplinar care cuprinde reprezentarea pe calculator, introducerea, ieşirea şi analiza datelor geometrice, entităţi geometrice de bază; grafică = ansamblu de metode şi tehnici de conversie a informaţiei numerice în imagini grafice cu ajutorul calculatorului şi al periferiei grafice; modalitatea de adaptare a relaţiei om-maşină la nevoile specifice omului.