Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + germinativ)
1. substanţă care împiedică germinarea plantelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. germinatif)
1. referitor la germinaţie; care poate germina sau determina germinaţia; germinator.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT porus germinativus
2. FR pore germinatif
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT tubus germinativus
2. FR tube germinatif; tube de germination
4. DE Keimschlauch
6. HU csíratömlő
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)
1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blastocyste)
1. stadiu în dezvoltarea embrionului la mamifere, în care acesta se prezintă ca o cavitate înconjurată de un număr variabil de celule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blastogenèse)
1. formare a blastulei.
2. reproducere asexuată, la unele organisme, prin înmugurire.
3. teorie potrivit căreia caracterele ereditare se transmit prin plasma germinativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disque, lat. discus)
1. obiect plat cu contur circular.
2. obiect rotund şi plat în proba atletică de aruncare la distanţă; proba însăşi.
3. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore.
4. (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informaţiei.
5. ~ de frecvenţă = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.
6. muzică înregistrată pe disc (2).
7. suprafaţa aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.
8. organ sau structură anatomică circulară, plată.
9. ~ embrionar (sau germinativ) = formaţie a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, peşti osoşi, reptile şi păsări; bănuţ; ~ intervertebral = ţesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral.
10. receptaculul sau partea terminală la compozee.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. germinateur)
1. adj. (şi fig.) germinativ.
2. s. n. aparat, instalaţie servind în procesul artificial de germinaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. germoplasm)
1. (genetică) conținut nuclear celular care determină caracterele și însușirile speciei; plasmă germinativă.