Rezultate principale (Germinație,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. germination, lat. germinatio)
1. acțiunea de a germina și rezultatul ei; germinare.
2. începutul dezvoltării unui organism vegetal dintr-o sămânță sau spor (și care duce la formarea unei noi plante).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT germination
2. FR germination
3. EN germination
5. RU прорaстaние
Rezultate secundare (Germinație,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrospire)
1. tulpiniţă răsucită de la vârful seminţei, în germinaţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. albumen)
1. substanţă nutritivă a seminţelor unor plante.
2. ţesutul de rezervă al seminţelor furnizând embrionului în cursul germinaţiei substanţele nutritive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. embryon)
1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor.
2. germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație.
3. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. géoblaste)
1. embrion cu germinaţie subterană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. germinatif)
1. referitor la germinaţie; care poate germina sau determina germinaţia; germinator.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. germinateur)
1. adj. (şi fig.) germinativ.
2. s. n. aparat, instalaţie servind în procesul artificial de germinaţie.