Dictionar

Rezultate principale (Germinație,):

Germinaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. germination, lat. germinatio)

1. acțiunea de a germina și rezultatul ei; germinare.

2. începutul dezvoltării unui organism vegetal dintr-o sămânță sau spor (și care duce la formarea unei noi plante).


Germinaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT germination

2. FR germination

3. EN germination

4. DE Germination; Keimung

5. RU прорaстaние

6. HU csírázás


Rezultate secundare (Germinație,):

Acrospiră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrospire)

1. tulpiniţă răsucită de la vârful seminţei, în germinaţie.


Albumen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. albumen)

1. substanţă nutritivă a seminţelor unor plante.

2. ţesutul de rezervă al seminţelor furnizând embrionului în cursul germinaţiei substanţele nutritive.


Embrion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. embryon)

1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor.

2. germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație.

3. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune.


Geoblast

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. géoblaste)

1. embrion cu germinaţie subterană.

2. stolon subteran.


Germinativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. germinatif)

1. referitor la germinaţie; care poate germina sau determina germinaţia; germinator.


Germinator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. germinateur)

1. adj. (şi fig.) germinativ.

2. s. n. aparat, instalaţie servind în procesul artificial de germinaţie.