audiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Audiologe)

1. medic specialist în audiologie.
2. profesionist din domeniul sănătății care diagnostichează, tratează și/sau gestionează tulburările de auz și echilibru.

decongestiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. décongestif)

1. (medicament) care descongestionează; decongestionant.

descongestiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. décongestif)

1. (med.) care reduce sau elimină congestia; care descongestionează; decongestionant.
2. (var.) decongestiv.

inductor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inducteur)

1. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție.
2. s. n. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție.
3. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică.
4. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei.
5. cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează.
6. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații.
7. substanță care determină inducția.

trezorerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trésorerie)

1. ansamblu de operații financiare pentru procurarea și cheltuirea mijloacelor bănești; administrare a tezaurului public.
2. oficiu al unui stat unde se păstrează și se gestionează tezaurul public.

trezorier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trésorier)

1. funcționar care gestionează tezaurul unui stat sau fondurile unei organizații, asociații, instituții etc.