Rezultate principale (Gestiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gestion, lat. gestio)
1. administrare a valorilor materiale şi băneşti ale unei întreprinderi, instituţii etc.
2. totalitatea operaţiilor de administrare a unor asemenea valori.
3. totalitatea bunurilor încredinţate cuiva spre administrare.
Rezultate secundare (Gestiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogestion, it. autogestione)
1. gestiune sau administrare proprie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cogestion)
1. gestiune ţinută în comun de mai multe persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télégestion)
1. (inform.) mod de tratare a informaţiilor la distanţă printr-un sistem de teleinformatică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiéconomique)
1. care exercită o proastă gestiune economică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autogestionnaire)
1. cu gestiune sau administrare proprie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogestion, it. autogestione)
1. gestiune sau administrare proprie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. censor, fr. censeur)
1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cogestion)
1. gestiune ţinută în comun de mai multe persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferme)
1. unitate de producţie vegetală şi animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie şi angajaţi permanenţi.