Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. échopraxie)
1. (med.) tendință patologică de imitare automată a acțiunilor și gesturilor persoanelor din jur; ecochinezie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expression, lat. expressio)
1. îmbinare de cuvinte, construcție sintactică prin care se exprimă o idee, un sentiment.
2. grup (fix) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee.
3. manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor.
4. înfățișare a feței reflectând o stare sufletească.
5. formulă care exprimă raporturi matematice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. gestualità)
1. capacitatea de a se exprima prin gesturi și, de asemenea, ansamblul gesturilor unei persoane ca mijloc de exprimare si comunicare; caracter gestual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mimétisme)
1. însuşire a unor animale de a-şi schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul înconjurător.
2. (fig.) reproducere mecanică a gesturilor şi atitudinilor cuiva; imitaţie (servilă) a unui model; maimuţăreală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (scamotor + -ie)
1. faptă, acţiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia şi pe iuţeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.
2. (fig.) înşelătorie, potlogărie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. styliste)
1. profesionist responsabil de stilism.
2. profesionist care determină, în numele unui producător, care ar trebui să fie caracteristicile unei mode viitoare, a unui produs nou.
3. scriitor care se conformează regulilor de stil, care se distinge prin stilul operelor sale.
4. specialist în estetica industrială.
5. (sport) boxer dotat cu o tehnică deosebită.
6. (sport) sportiv care se caracterizează printr-un stil remarcabil, îmbinând eleganța și eficiența gesturilor.