chelifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chélifère)

1. adj. înzestrat cu gheare sau cu clești.
2. s. n. specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen și de glanda veninoasă; scorpionul de cărți.

dragon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți.
3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi.
4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos.

felide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. félidés)

1. familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, capul rotund și gheare retractile: râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline.

fisipede

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fissipédes)

1. ordin de mamifere carnivore, digitigrade sau plantigrade, cu degetele prevăzute cu gheare.

gafă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gaffe)

1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare.
2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații.

grifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. griffe)

1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă).
2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă.
3. poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon.
4. ornament din motive florare, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic.