Dictionar

ghicire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ghici)

1. acțiunea de a ghici și rezultatul ei; ghicit.
2. dezlegare a unei taine, enigme, ghicitoare etc.
3. descoperire a intențiilor cuiva.
4. (în superstiții) prezicere a viitorului.
 

acromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor.
 

anticipa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anticiper, lat. anticipare)

1. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa.
 

cartomancian, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cartomancien)

1. persoană care practică cartomanția; ghicitor în cărți.
 

cartomanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartomanzia)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc.
 

chiromant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. chiromante, fr. chiromante)

1. persoană care practică chiromanția; ghicitor în palmă.
 

chiromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. chiromanzia, fr. chiromancie)

1. pretinsă putere de ghicire a viitorului după liniile palmei.