Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)
1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sébaste)
1. peşte ghimpos, asemănător cu scorpena, în golful Gasconiei şi în Marea Mediterană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spinifère)
1. prevăzut cu ghimpi; ghimpos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (spin + suf. -os)
1. (despre plante) cu spini; ghimpos, ţepos.
2. (despre locuri, terenuri) pe care cresc plante cu spini.
3. fig. care prezintă dificultăți; greu de parcurs, greu de efectuat; aspru.
Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. porcus)
1. mamifer omnivor, cu capul de formă conică și cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, care este domesticit și crescut pentru carnea și grăsimea lui; (în special) masculul adult al speciei.
2. ~ sălbatic (sau mistreț) = mistreț.
3. (prin restr.) carne de porc.
4. ~ proaspăt = carne de porc proaspăt ucis, nici sărată, nici afumată.
5. ~-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi; (și la sg.) animal care face parte din acest gen.
6. ~-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși.
7. epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos.
8. (fam.) persoană a cărei murdărie, comportament fizic, atitudine morală sau intelectuală trezește un dezgust profund.
9. (expr.) ~ de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos.
10. (expr.) a tăcea ca ~ul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri.
11. (expr.) a mâna ~ii la jir = a sforăi tare în somn.
12. (expr.) n-am păzit (sau n-am păscut) ~ii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția că își permite gesturi de familiaritate.
13. (expr.) a îngrășa ~ul în ajun = a încerca (zadarnic) să recupereze în ultimul moment timpul pierdut.
14. (expr.) a face (pe cineva) albie (sau troacă) de ~i = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aci- + -fer; cf. lat. acus „ac”, lat. ferre „a purta, a duce”)
1. (bot.) care poartă ghimpi; ghimpos.