Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)
1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porţelanului, în medicină etc.
2. sculptură din acest material.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gypsothèque)
1. colecţie de statuete şi de plăci ornamentale de ghips.
2. loc special amenajat pentru păstrarea ghipsotecii.
3. (var.) gipsotecă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)
1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. karst, germ. Karst)
1. eroziune a calcarelor şi a ghipsurilor de către apă, însoţită de formarea de pâlnii, peşteri sau râuri subterane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coroplaste)
1. modelor de figurine din ceară, ghips sau lut ars.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corset)
1. centură lată şi elastică, întărită uneori cu balene, pentru strângerea taliei.
2. ~ ghipsat (sau medical) = aparat din ghips sau alt material, servind la imobilizarea coloanei vertebrale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + gips)
1. dizolvare a ghipsului din roci sub acţiunea apei.
2. înlăturare a bandajului gipsat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désintégrateur)
1. maşină pentru măcinarea materialelor semidure (ghips, sare) sau fibroase (azbest, coji etc.).
2. aparat mecanic în metalurgie pentru epurarea gazului.