Dictionar

Rezultate secundare (Gimnast):

Gimnast, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gymnaste)

1. sportiv specializat în gimnastică.


Gimnastic, -ă I

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gymnastique, lat. gymnasticus, /II/ gr. gymnastike)

1. referitor la gimnastică.

2. s. f. ansamblu de exerciţii fizice variate care contribuie la dezvoltarea armonioasă şi la întărirea corpului omenesc.

3. (fig.) ~a minţii = totalitatea exerciţiilor care dezvoltă facultăţile intelectuale.


Acrobat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.

2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.

3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută epateze.


Acrobaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)

1. exerciţiu gimnastic echilibristic.

2. arta acrobatului.

3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.

4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.


Aerobic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobique, amer. aerobic)

1. gimnastică = gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical cu ritm susţinut.


Agonistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agonistique)

1. adj. referitor la lupte; atletic.

2. (fil.) referitor la lupta de idei.

3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.


Aparat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.

2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.

3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.

4. totalitatea serviciilor unei instituţii.

5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.

6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.

7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.


Arabesc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.

2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.

3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.

4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.

5. ornament muzical.

6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.