Dictionar

Gintă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gens, -ntis)

1. grup de descendenţi ai unui strămoş comun, legaţi între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producţie fundamentală a comunei primitive.

2. neam, origine.

3. (jur.) dreptul ~ţilor = dreptul internaţional.


Septuagintă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. septuaginta)

1. versiunea alexandrină a Vechiului Testament tradusă în limba greacă.


Clan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.

2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; gintă, trib.

3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind se răspândească.

4. (peior.) clică.


Daghereotipie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. daguerréotypie)

1. vechi procedeu de a reproduce imaginile obiectelor pe o placă de cupru argintată, sensibilizată cu vapori de iod.


Filigran

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filigrane, it. filigrana)

1. lucrătură artistică de aurărie sau argintărie, din fire subţiri întreţesute, cu aspect de broderie fină.

2. desen de fond, transparent, imprimat pe hârtie.


Gentilic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. gentilicius)

1. care aparţine gintei, referitor la gintă.


Termos

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Thermos)

1. vas de sticlă cu pereţi dubli, argintaţi în interior şi protejaţi de o cutie metalică, pentru păstrarea unui lichid la o temperatură constantă.


Trib

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. tribus, fr. tribu)

1. formă de organizare economică și social-politică a societății primitive, dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii înrudite, reunite pe baza comunității teritoriului și supuse autorității unui șef unic.

2. (la unele popoare din ant.) seminție, gintă, neam.

3. (biol.) subdiviziune a familiei cu genuri înrudite.