Dictionar

bijuterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bijouterie)

1. obiect de podoabă; giuvaer.
2. (fig.) lucru elegant şi de mare preţ.
3. magazin, atelier de bijuterii.
 

bijutier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bijoutier)

1. persoană care produce sau vinde bijuterii; comerciant de bijuterii; giuvaergiu.