Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glaciaire)
1. referitor la procesul sau timpul de apariţie a glaciaţiei.
2. provenit din topirea gheţarilor.
3. s. n. pleistocen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glaciarisation)
1. proces de extindere a gheţarilor ca urmare a unei alimentări abundente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + glaciar)
1. fază de răcire a climei ca urmare a reactivării gheţarilor în regiunile alpine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanthrope)
1. maimuţă antropoidă fosilă aparţinând perioadei glaciare din Africa orientală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., port. caldeira)
1. depresiune în formă de căldare, de origine vulcanică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)
1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creştetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cryoplanation)
1. (geol.) termen folosit pentru a descrie și explica formarea câmpiilor, teraselor și pedimentelor într-un mediu periglaciar; altiplanaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffluence)
1. ramificare a unui curs de apă în mai multe braţe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărţirea unui gheţar în două braţe, care înaintează în aval de ambele părţi ale unui interfluviu.
4. înlocuire a discursivităţii obişnuite a gândirii şi vorbirii prin propoziţii şi idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenţiei asupra unor chestiuni secundare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dreikanter)
1. piatră cu muchii ascuţite şi cu trei feţe lustruite, rezultată prin coroziune în ţinuturile deşertice sau periglaciare.