Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)
1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creştetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffluence)
1. ramificare a unui curs de apă în mai multe braţe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărţirea unui gheţar în două braţe, care înaintează în aval de ambele părţi ale unui interfluviu.
4. înlocuire a discursivităţii obişnuite a gândirii şi vorbirii prin propoziţii şi idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenţiei asupra unor chestiuni secundare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drift)
1. aluviune glaciară; depozit barat prin retragerea unui gheţar.
2. (biol.) modificare întâmplătoare a frecvenţei genelor unei populaţii mici sau experimentale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drumlin)
1. colină cu contur eliptic, de origine glaciară, alcătuită din material morenic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire)
1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.
2. limbă de gheaţă scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un gheţar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glaciation)
1. proces de intensă dezvoltare a gheţarilor pe regiuni întinse ale Pământului, din precambrian până în cuaternar; perioadă glaciară.