Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gladiateur, lat. gladiator)
1. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (gladiator + -ic)
1. referitor la gladiator sau la felul său de luptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andabate, lat. andabata)
1. (ant.) gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind obligat să lupte orbeşte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arenarius)
1. (ant.) gladiator care lupta în arenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arenaria)
2. mormânt al sclavilor gladiatori căzuţi în luptele de arenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gladiateur, lat. gladiator)
1. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hoplomaque, lat. hoplomachus)
1. (în Grecia antică) gladiator greu înarmat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hoplomachie)
1. luptă de gladiatori înarmaţi cu arme grele, la vechii greci.