Dictionar

Rezultate principale (Glandă):

Glandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glande)

1. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreţie.


Rezultate secundare (Glandă):

Glandă; glandulă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT glans; glandula

2. FR glande; glandule

3. EN gland; glandule

4. DE Glandula; Drüse; Eichel

5. RU железa; железкa

6. HU makk, makktermés, mirigy; mirigyszőr, mirigykorong


Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.


ADEN(O)-, -adenie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. aden/o/-, -adenie cf. gr. aden)

1. „glandă”.


-ADENIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. aden, adenos „glandă”)

1. „glandă, ganglion”.


Adenocarcinom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocarcinome)

1. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă.


Adenocist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocyste)

1. membrană celulară care înconjură glanda.


Adenofibrom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.