Dictionar

glial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. glial)

1. referitor la nevroglie.
2. țesut ~ = țesut de susținere a elementelor sistemului nervos.
 

angiogliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiogliome)

1. formațiune tumorală în care țesutul intravascular este de tip glial.
 

astroblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroblaste)

1. celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor.
 

astrocitom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrocytome)

1. tumoare glială benignă a nevraxului.
 

glioblastoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glioblastose)

1. proliferare intensă a țesutului glial.
 

gliocite

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gliocyte)

1. (anatomie) celule care formează mediul neuronilor; celule care îndeplinesc funcția de hrănire și de susținere a neuronilor, care asigură izolarea țesutului nervos și protecția de corpuri străine în caz de leziune; celule gliale.
 

nevroglic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. névroglique)

1. care se referă la nevroglie; care aparține nevrogliei; glial.