Dictionar

glicocol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glycocolle)

1. aminoacid din numeroase proteine; acid aminoacetic; glicină2.
 

glicocolic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glycocolique)

1. acid ~ = acid biliar, din glicocol și acid colic.
 

aminoacetic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amino-acétique)

1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).
2. acid ~ = glicocol.
 

betaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétaïne)

1. substanță, derivat al glicocolului, din sfecla de zahăr.
 

colic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholique)

1. acid ~ = acid în fiere în combinație cu glicocolul și taurina.
 

glicină (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Glyzin)

1. (chimie) aminoacid conținut în proteine; glicocol.
 

glicocolic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glycocolique)

1. acid ~ = acid biliar, din glicocol și acid colic.
 

leucină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucine)

1. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriție.