Dictionar

gliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gliome)

1. tumoare a unui nerv formată din țesut nevroglic.
 

angiogliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiogliome)

1. formațiune tumorală în care țesutul intravascular este de tip glial.
 

fibrogliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibrogliome)

1. gliom în care țesutul conjunctiv participă la hiperplazia tumorală.
 

neurogliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neurogliome)

1. tumoare a sistemului nervos central, din proliferearea țesutului nevroglic.
 

paragangliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paragangliome)

1. tumoare dintr-un grup de celule desprinse din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului.
 

fibrogliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fibrogliome)

1. gliom în care țesutul conjunctiv participă la hiperplazia tumorală.
 

GLIO-, -glie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. glio-, -glie, cf. gr. glia „clei”)

1. „materie vâscoasă, gelatină”, „gliom”.
 

glioblastom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glioblastome)

1. formă de gliom malign cu evoluție rapidă, care apare la vârsta mijlocie în emisferele cerebrale.
 

gliosarcom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gliosarcome)

1. gliom bogat în celule, cu evoluție malignă.
 

neurinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. neurinome)

1. (med.) tumoră nervoasă benignă (necanceroasă) dezvoltată din celulele Schwann (teaca protectoare a nervilor) în orice loc anatomic, dar mai des în cap, gât și cutia toracică (acest tip de tumoră este clasificat ca gliom periferic); tumoare benignă a nervilor; schwannom.
2. (med.) ~ acustic = tumoare necanceroasă (benignă) care începe în celulele din jurul nervului vestibular (celulele Schwann).
 

neuroepiteliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neuroépithéliome)

1. gliom epitelial, mai ales la nivelul retinei.