Dictionar

Rezultate principale (Glob;):

Glob

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. globe, lat. globus)

1. corp sferic, corp în formă de sferă.

2. înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec.

3. corp ceresc în formă rotundă.

4. ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului.

5. s. m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită.


Rezultate secundare (Glob;):

Abajur-glob

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din abajur + glob)

1. abajur în formă de glob.


Global, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. global)

1. în întregime, total.


Globalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. globalisme)

1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.

2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.

3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.

4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.

5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.

6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care guverneze toate popoarele; mondialism.


Globalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. globaliste)

1. I. referitor la globalism.

2. II. adept, susținător al globalismului.


Globalitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. globalité)

1. calitate a ceea ce constituie un tot, un ansamblu; caracter global, totalitate.

2. caracterul a ceea ce este considerat în întregime; integralitate.


Globaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. globaliser)

1. a face ceva global în anvergură; a deveni global, a mondializa.

2. a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.


Accelerină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acromatocit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatocyte)

1. globulă roşie fără materia colorantă.


Acteonela

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.


Aduct

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanţă este înglobată în altă substanţă.