global, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. global)

1. în întregime, total.

globalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. globalisme)

1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.

globalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. globaliste)

1. I. referitor la globalism.
2. II. adept, susținător al globalismului.

globalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. globalité)

1. calitate a ceea ce constituie un tot, un ansamblu; caracter global, totalitate.
2. caracterul a ceea ce este considerat în întregime; integralitate.

globaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. globaliser)

1. a face ceva global în anvergură; a deveni global, a mondializa.
2. a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.

globalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (globaliza, cf. fr. globalisation)

1. acțiunea de a globaliza.
2. acțiunea de a regrupa părți distincte într-un întreg omogen.
3. faptul de a percepe, a concepe ceva sau pe cineva ca un întreg.
4. extindere la nivel mondial; mondializare.
5. (economie) generalizare la nivel global.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

amnezic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amnésique)

1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.

forfetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. forfaitaire)

1. (despre tarife, taxe, impozite etc.) fixat dinainte la o sumă globală și invariabilă; în paușal.

globalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. globalisme)

1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.

globalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. globaliste)

1. I. referitor la globalism.
2. II. adept, susținător al globalismului.

globalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. globalité)

1. calitate a ceea ce constituie un tot, un ansamblu; caracter global, totalitate.
2. caracterul a ceea ce este considerat în întregime; integralitate.