globulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. globuleux)

1. în formă de mic glob.
2. format din globule.

subglobulos

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. subglobuleux)

1. care are o formă aproape globuloasă; aproape sferic.

subglobulos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subglobulosus; subglobosus
2. FR subglobulaire; presque sphérique
3. EN subglobose; nearly globular; almost spherical; roundish
4. DE fast kugelrund; fast kugelig; annähernd rund
5. RU почти шaровидный
6. HU gömbölyded, majdnem gömböcske alakú

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).

caprimulg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

1. pasăre arboricolă nocturnă și crepusculară, insectivoră, cu capul lat și corpul turtit, cu ochi mari, globuloși, adaptați pentru întuneric și cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor.

cistoide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. cystoïdes)

1. clasă de echinoderme fosile cu țesutul globulos, fixat printr-un peduncul.

nodozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nodosité, lat. nodositas)

1. formație accidentală sau patologică pe organele plantelor sau animalelor.
2. (med.) formație patologică rotunjită și dură.
3. mică ridicătură pe suprafața unor obiecte.
4. (bot.) mic tubercul globulos dezvoltat pe rădăcinile de leguminoase sub acțiunea bacteriilor care participă la fixarea azotului.

nucleu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. nucléus, lat. nucleus)

1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv.
2. partea centrală, încărcată pozitiv, a unui atom, în care se concentrează aproape întreaga masă a acestuia.
3. corpuscul globulos din citoplasmă, constituent principal al celulei, cu rol în reproducerea și în trasmiterea caracterelor.
4. element central cu funcție importantă în propoziție sau în frază.
5. (astr.) porțiune centrală, compactă, a unei comete.
6. (fig.) element esențial al unui lucru.

SICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. syco-, cf. gr. sykon „smochină”)

1. „smochină, globulos”.