Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. gloria)
1. strălucire, renume prin virtuţi excepţionale; onoare, slavă.
2. om deosebit de valoros; celebritate.
3. aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decoraţie), simbolizând sfinţenia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gloriette)
1. mic pavilion de odihnă amenajat într-un parc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)
1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gloriole)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glorieux, lat. gloriosus)
1. încărcat de glorie; slăvit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégalomanie)
1. ambiție, mândrie disproporționată, gust pentru grandios, colosal; grandomanie.
2. comportament patologic caracterizat prin dorința excesivă de glorie, de putere (nebunia grandorii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. titlos, lat. titulus, după fr. titre)
1. calificare obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive.
2. ~ de glorie = merit, renume, fală.
3. demnitate, funcție, rang (nobiliar).
4. cuvânt, text pus în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editată.
5. partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-au produs.
6. (pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.
7. cu ~ de = cu caracter de, ca...
8. capitol în textele de legi, în regulamente etc.
9. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat.
10. ~ de proprietate = act care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = înscris, semnat și transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacții financiare și a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanță; ~ de credit = document consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani; ~ de participație = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății sau de a participa la activitatea societății comerciale.
11. (fig.) justificare, dovadă, drept.
12. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj exprimată în părți la mie; titru.
13. (text.) număr care indică finețea firului de mătase și a fibrelor sintetice.