Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. glucoside)
1. (biochimie) compus natural al glucozei, existent în multe plante, care dă, în special prin hidroliză, glucoză; glicozidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glycoside)
1. substanţă de natură vegetală, care conţine hidraţi de carbon şi care, prin hidroliză, dă naştere glucozei; glucozidă, heterozidă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. indican)
1. (chimie) glucozidă conținută de plantele care furnizează indigoul.
2. (med.) substanță prezentă în urina omului în cazurile de insuficiență hepatică sau ca manifestare a bolii Hartnup.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. salicoside)
1. (chimie) glucozidă conținută în coaja de salcie sau de plop, cu proprietăți analgezice; salicilină.