glumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glume, lat. gluma)

1. bractee membranoasă la baza spicului de graminee.

glumă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sl. glumŭ, bg. gluma)

1. scurtă povestire plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie; (învechit) glumie.
2. vorbă care provoacă râs.
3. faptă hazlie.
4. a lua (ceva) în ~ = a nu lua ceva în serios.
5. a lăsa ~ (la o parte) = a vorbi serios.
6. a nu ști (sau a nu înțelege) de ~ = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el.
7. a nu-i arde (cuiva) de ~ = a fi supărat, indispus etc.
8. nu-i (de) ~ = e un lucru serios.
9. a se îngroșa ~ma = se spune despre o situație care a început ca o glumă și s-a transformat în ceva serios sau periculos.
10. în (sau din ori, rar de) ~ = fără intenții rele.
11. faptă hazlie, poznă, șotie, păcăleală.

glumaceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glumacé)

1. (bot.; despre unele organe) asemănător unei glume.

achirofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. achyrophytes)

1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).

badinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badinage)

1. acțiunea de a glumi; ceva ce cineva face, spune sau scrie într-o manieră glumeață; glumă, șagă.

badinerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. badinerie)

1. glumă; joacă.
2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi.
3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț.

banc 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bank)

1. numele unui joc de cărți.
2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă.

bufonerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouffonnerie)

1. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2).

burla

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. burla)

1. (muz.) mică piesă cu caracter de glumă, de umor.