Dictionar

Rezultate secundare (Gnostici,):

Gnosticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gnosticisme)

1. curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creştine, filozofie idealistă greacă şi concepţii religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoaşteri mistice.


Abracadabra

Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.

2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.


Abraxas

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.

2. var. abrasax.


Agnostic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)

1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.

2. care este specific agnosticismului.

3. II. adept al agnosticismului.


Eon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éon, gr. aion, eternitate).

1. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor.


Gnostic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. gnostique)

1. adj. referitor la cunoaştere.

2. adj., s. m. f. (adept) al gnosticismului.


Gnoză 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gnose)

1. cunoştinţă bazată pe raţiune.

2. doctrină a gnosticilor.

3. filozofie conţinând toate secretele mistice rezervate iniţiaţilor.