Rezultate secundare (Gnostici,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gnosticisme)
1. curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creştine, filozofie idealistă greacă şi concepţii religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoaşteri mistice.
Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)
1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abraxas)
1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. agnostique)
1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic faţă de metafizică şi religie.
2. care este specific agnosticismului.
3. II. adept al agnosticismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éon, gr. aion, eternitate).
1. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. gnostique)
1. adj. referitor la cunoaştere.
2. adj., s. m. f. (adept) al gnosticismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gnose)
1. cunoştinţă bazată pe raţiune.
3. filozofie conţinând toate secretele mistice rezervate iniţiaţilor.