etufa
Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (fr. etouffer)
Etimologie: (fr. etouffer)
1. a opri respirația cuiva, împiedicând plămânii acestuia să primească aer; a sufoca.
2. a provoca moartea prin împiedicarea respirației, fie printr-o strângere puternică a gâtului, fie prin astuparea nasului și a gurii; a sufoca.
3. (sericicultură) a distruge crisalida fluturelui de mătase din gogoșile destinate filării, prin introducerea gogoșilor într-un cuptor special.