Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pungă + -oi)
1. augmentativ al lui pungă; pungă (mare), (pop.) pungoci.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. altruiste)
1. (cel) care manifestă altruism.
2. I. care se referă la altruism.
3. (antonime) egocentric, egoist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charitable)
1. care dă dovadă de caritate; care ajută, care dă de bunăvoie; milos, generos.
2. care este inspirat de caritate față de aproapele său; care își are izvorul în caritate; caritativ.
3. (antonime) egoist, inuman, neomenos, nemilos.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. égoïste)
2. (cel) care este ocupat doar de propriul interes, care se gândește doar la sine.
3. I. care apare în principal sau în întregime din preocuparea pentru sine.
4. II. cel care pune în practică egoismul.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (ego- + -latru)
1. I. stăpânit de egolatrie; egoist, egotist.
2. II. persoană care se adoră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fongiforme)
1. în formă de ciupercă sau de ciupercuță; fungoid.
2. papile ~e = papile ca niște ciupercuţe, pe limbă, receptorii gustativi.
3. (var.) fongiform.