Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. goliard)
1. nume dat poeţilor medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric.
2. (istorie, Evul Mediu) cleric itinerant care scria cântece de băutură și poezii satirice.
3. student (cleric) medieval sărac, trăind din cerșetorie sau expediente, uneori în slujba colegilor bogați, scriind adesea literatură satirică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. goliardique)
1. care aparține goliarzilor; specific goliarzilor; referitor la goliarzi; de goliard.
2. beret ~ = pălărie a studenţilor medievali, specifică facultăţilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. goliardie, it. goliardia)
1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.
2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.
Parte de vorbire: s.m. (și nume propriu)
Origine: (fr. Goliath - uriaș menționat în Biblie)
1. personaj din Vechiul Testament.
2. (prin aluzie la personajul biblic) gigant sau om de statură uriaşă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN discharge; emptying
4. DE Entleerung
5. RU опорожнение
6. HU kiürítés, kiüresítés; eltávolítás, levezetés
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN emptied; evacuate; exolate
5. RU опорожненный; опустевший
6. HU kiüresített, eltávolított, levezetett
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altier)
1. care arată un orgoliu nemăsurat şi dispreţuitor; semeţ, îngâmfat.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -cénose, cf. gr. kenosis „golire, descărcare”)
1. „golire, evacuare, descărcare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. centroid)
1. s. n. punct din spaţiu care se mişcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cereşti din vecinătatea lui.
2. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotaţie în raport cu sistemul de referinţă mobil sau fix, respectiv rostogolirea şi baza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déferler)
1. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déferlage)
1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégringoler)
1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli.
2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuşi.