Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gonfler)
1. tr., intr. a (se) umfla; a mări ceva în volum umplându-l cu gaz sau fluid.
2. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavităţi anatomice etc.) a-şi mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégonfler)
1. tr., refl. a (se) dezumfla.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gonflable)
1. care se poate gonfla; care poate fi umflat, umplut cu aer, gaz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. gonflant)
1. substanță care are proprietatea de a fi absorbită de un material coloidal, provocând umflarea acestuia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. gonfla)
1. acțiunea de a (se) gonfla; creștere a volumului, umflare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. gonfla)
1. umplut sau umflat de un corp gazos sau lichid.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gondoler)
1. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla.
2. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, braţe).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gonfler)
1. tr., intr. a (se) umfla; a mări ceva în volum umplându-l cu gaz sau fluid.
2. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavităţi anatomice etc.) a-şi mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gonflable)
1. care se poate gonfla; care poate fi umflat, umplut cu aer, gaz.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. gonfla)
1. acțiunea de a (se) gonfla; creștere a volumului, umflare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. gonfla)
1. umplut sau umflat de un corp gazos sau lichid.