Rezultate principale (Gongorism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gongorisme)
1. manieră literară formalistă şi ermetică, apărută în Spania la sfârşitul sec. XVI, caracterizat prin abuz de imagini şi întorsături de fraze pompoase, prin preţiozitate şi afectare; cultism.
Rezultate secundare (Gongorism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)
1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gongorique)
1. legat de stilul poetului spaniol Luis de Gongora (1561-1627).
2. (despre scriitori) care are un stil afectat, artificial; pedant, preţios, pompos.
3. care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gongoriste)
1. I. care aparține gongorismului; care are caracteristicile gongorismului.
2. II. adept al gongorismului; poet, autor ale cărui scrieri sunt impregnate de cultism (gongorism sau culteranism).