Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cisterciens)
1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franţa, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile şi vitraliile pictate.
2. adj. care aparţine ordinului cistercienilor (I).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lancéolé)
1. în forma unui vârf de lance; hastat.
2. goticul ~ = prima perioadă a goticului, caracterizat prin ornamente în formă de lance.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restauration, lat. restauratio)
1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.
3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.