Dictionar

accentuație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accentuation)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
 

accidențe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzidenzen)

1. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.).
 

aerocartografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor și hărților topografice pe bază de aerofotograme.
 

aerofotogrammetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotogrammétrie)

1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre în vederea întocmirii hărților topografice prin fotograme aeriene.
 

afrontat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse față în față.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
 

agate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agate)

1. litere tipografice cu floarea de șase puncte.