Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.

2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.

3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.

4. (antonim) inacceptabilitate.

---

Apoziţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)

1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.

---

Asintaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. asyntaxia)

1. limbaj lipsit total de structura gramaticală, constând dintr-o succesiune de cuvinte care îşi păstrează semnificaţia.

---

Aspect

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspect, lat. aspectus)

1. înfăţişare a unei fiinţe, a unui lucru.

2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acţiunii exprimate de verb.

---

Bantu/bantu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bantou)

1. populaţie negridă din Africa ecuatorială şi de sud.

2. limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală şi lexic, apropiate.

---

Cacologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cacologie)

1. construcţie gramaticală defectuoasă.

---