Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1. (despre cuvinte, construcţii gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (inter1- + /a/fix)
1. segment din structura unui cuvânt sau a unei forme flexionare plasată între rădăcină şi un sufix (lexical sau gramatical) ori o desinenţă şi analizat de obicei împreună cu afixul următor.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (determina + -ăciune, cf. lat. determinatio, -onis)
1. stabilire a limitelor între care se situează un lucru, un fenomen, un fapt et cetera; determinare.
2. operație logică prin care se trece de la noțiuni generale la noțiuni mai puțin generale și cu o sferă mai restrânsă, dar cu un conținut mai bogat; determinare.
3. precizare a caracterelor, a însușirilor (cantitative, calitative etc.) ale unui obiect, ale unui fenomen et cetera; determinare.
4. precizare a sensului (lexical sau gramatical) al unui cuvânt sau al unei propoziții cu ajutorul unui determinant; determinare.
5. deducere pe baza anumitor date; determinare.