Dictionar

Rezultate secundare (Gramaticii,):

Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Extragramatical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extragrammatical)

1. din afara gramaticii.

2. care se referă la elemente sau structuri care nu fac parte din cadrul gramatical standard al unei limbi.


Gramatistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. grammatistica)

1. învăţământul gramaticii elementare; predarea primelor elemente ale gramaticii.


Morfologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. morphologie)

1. știință care studiază forma și structura organismelor animale și vegetale.

2. ~a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; ~ terestră = geomorfologie; ~a solului = ramură a științei solului care studiază constituția profilurilor de sol.

3. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli.

4. formă, structură; aspect general.


Punctuaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ponctuation)

1. sistem de semne grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele şi părţile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi.


Sintaxă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis)

1. parte a gramaticii care studiază regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.

2. ~ poetică = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propoziţiei şi a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare.