Rezultate secundare (Grand):
Parte de vorbire: s.n. (și nume propriu)
Origine: (fr. Grand-Guignol)
1. teatru situat în arondismentul 9 al Parisului, de la deschidere până la închidere (1897-1962), specializat în spectacole de groază; (prin ext.) numele său este adesea folosit ca termen general pentru divertismentul grafic, amoral, sau de groază.
2. teatru macabru; teatru de marionete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grand-angulaire)
1. (cinem.) obiectiv de filmare cu distanţă focală scurtă, cu un unghi de cuprindere mare şi profunzime de claritate ridicată.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sp. grande)
1. persoană de viță nobilă, care îl plasează în vârful unei anumite ierarhii; nobil spaniol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. grandee)
1. parâmă cusută pe marginea unei vele sau tenzi ca întăritură.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. grandis „mare”)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. grandi-, grando-, cf. lat. grandis)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aldostérone)
1. hormon steroid secretat de granda corticosuprarenală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouline)
1. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-buline)
1. (mar.) manevră curentă care serveşte la aducerea de-a lungul vergei a grandeei de cădere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. epopeico)
1. referitor la epopee, care are caracter de epopee; (prin ext.) eroic, grandios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. héroïque)
1. adj. propriu eroilor; cu calităţi de erou.
3. (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povesteşte faptele unui erou.
4. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grandeur)
1. însuşirea de a fi grandios; măreţie; strălucire, splendoare.