OK
X
grandoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. grandeur)
1.
însușirea
de
a
fi
grandios;
măreție;
strălucire,
splendoare.
magnificență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magnificence, it. magnificenza)
1.
grandoare,
măreție,
strălucire;
fast,
lux.
maiestate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. maiestas, fr. majesté)
1.
titlu
care
se
dă
monarhilor.
2.
grandoare,
somptuozitate,
măreție.
monumentalitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. monumentalité)
1.
însușirea
de
a
fi
monumental;
grandoare,
măreție;
monumentalism.
grandiozitate
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (it. grandiosità, fr. grandiosité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
grandios;
grandoare,
măreție.
vastitudine
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. vastitude, lat. vastitudo)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
vast,
a
ceea
ce
prezintă
amploare,
grandoare,
elevație.
megaloprepie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (ngr. μεγαλoπρέπεια)
1.
sentiment
de
încredere
exagerată
în
calitățile
proprii;
mândrie.
2.
grandoare.