granular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. granulaire)

1. din granule; granulos.

granularitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. granularité)

1. stare a unui corp granular; ansamblu de caracteristici care definesc această stare.
2. dimensiunea celui mai mic element, cea mai mare finețe a unui sistem (ex. ~a unei populații este reprezentată de individ).
3. (informatică) cel mai mic nivel de detaliu gestionat (ex. ~a unei propoziții este cuvântul).

anroba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enrober)

1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba.
2. a amesteca un material granular cu un liant.

aplit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplite, germ. Aplit)

1. rocă eruptivă de culoare deschisă, cu aspect granular fin.

brichetă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. briquette)

1. produs obținut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), pește înghețat etc.
2. produs furajer prin comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri tocate și amestecate.

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

compacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compacité)

1. raportul dintre greutatea volumetrică și cea specifică a unui material granular sau poros.

dilatanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilatance)

1. proprietate a unor substanțe granulare de a se dilata când sunt supuse unui efort de distorsiune.