degranulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + granulare)

1. dispariție a granulațiilor citoplasmatice, specifice unor celule, ca urmare a unor procese distrofice.

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

dilatanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilatance)

1. proprietate a unor substanțe granulare de a se dilata când sunt supuse unui efort de distorsiune.

granulator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. granulateur)

1. utilaj pentru granulare.

granulometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. granulométrie)

1. determinare a granulozității materialelor granulare.
2. conținut procentual al diferitelor fracțiuni granulometrice care intră în componența unui sol.

hidrociclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocyclone)

1. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă.

hidroseparator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydroséparateur)

1. instalație de concentrare cu ajutorul unui curent ascendent de apă, servind la prepararea mecanică a cărbunilor.
2. mașină de sortat diverse produse granulare cu ajutorul apei sau al unei soluții cu densități diferite.