Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. granulat)
1. ansamblu de constituenţi inerţi (nisip, pietriş) ai mortarurilor şi betoanelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. granulé)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR granuleux; grenu; granulé
3. EN granular; granulate; granulose; grumosus; grumose
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT granulatio
2. FR granulation
3. EN granulation
5. RU зернистость
6. HU szemcsésedés, granulálás, szemcsézés
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. granulation)
1. mic corpuscul pentru anumite celule.
2. mică tumoare rotundă pe suprafaţa membranelor seroase şi mucoase în anumite afecţiuni.
3. structură a unui material granular, exprimată în procente de greutate.
4. nodozitate mică (de origine tuberculoasă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. granulateur)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agranulocyte)
1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Atomal, n. com.)
1. revelator fotografic pentru granulaţie foarte fină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. basocyte)
1. (med., biol.) leucocit aparținând liniei granulocitare, care are un nucleu unic, dar multilobat, și a cărui citoplasmă conține granulații care se observă ușor atunci când sunt supuse coloranților bazici; leucocită bazofilă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bitumer)
1. a amesteca cu bitum un material granulat.
2. a face bitumajul unei şosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carcinoïde/s/)
1. adj. referitor la tumorile maligne.
2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulaţii citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cirrhose)
1. boală cronică a ficatului, caracterizată prin apariţia unor granulaţii conjunctive dense în ţesutul acestui organ şi prin distrugerea celulelor hepatice.